La inceputul secolului al VIII- lea, in 708, evecul Aubert, a avut 0 aparitie in care a vazut arhanghelul Sfantul Michel,in care a primit ordinul de a construi un edificiu religios.In 709, a fost construita o bisericuta pe Mont Saint Michel. Muntele Saint Michel este inconjurat de apa, accesul cu masina este limitat la cateva ore pe zi, cand apele marii se retrage. Macheta muntelui am fotografiat-o intr-o sala aflata intr-un muzeu, deci vizibilitatea este foarte redusa.
Timp de 2 secole, a fost un loc de pelerinaj.Incepand cu 966, calugarii benedictani, faceau multe pelerinaje, de unde hatararea de a construi un orasel si o biserica foarte mare. Incepand cu anul 1792, s-a instalat o inchisoare si salile bisericii au fost transformate in ateliere . In 1863 inchisoarea este desfiintata.
Situl oficial, in care veti gasi mai multe date si fotografii este http://www.le-mont-saint-michel.org/monagot.htm
3 comentarii:
Draga Cristina, Mont-Saint-Michel reprezinta pentru mine, cea mai frumoasa amintire din Franta. Am fost acolo, in 2003. O vacanta si o experienta minunata, unica. Am si eu o multime de poze. E ceva de basm ... Mergeam cu sotul meu cu masina pe sosea, si deodata ne-a aparut in raza vizuala. Nu-mi venea sa cred!...I-l tot intrebam pe sotul meu, care a mai fost acolo, daca e real... Mai pastrez si acum cu drag,cutia de biscuiti Mere Poulard. Sigur ti-ai luat si tu. Acolo am mancat prima oara "galettes", acolo am vazut cele mai frumoase papusi de portelan, acolo am vazut ce nu poti vedea oriunde, flux si reflux, acolo am vazut istorie si daca n-ar fi fost sutele de turisti, as fi crezut ca m-am teleportat intr-un oras medieval. Simt acele emotii chiar si acum amintindu-mi! Sunt mandra ca am fost acolo si sfatuiesc pe oricine sa mearga, sa vada. Toata acea vacanta prin nordul Frantei a fost minunata. Si apropos Cristina, am mancat magret de rata cu sos de piper, in Saint-Malo. Bun, dar stomacul meu sensibil si infometat de manechin la acea ora, nu s-a impacat cu sosul de piper sau cu bucatarul de culoare... Am avut o noapte agitata rau... Doamne cate amintiri frumoase mi-ai trezit!... Te invidiez ca locuiesti in Franta, este tara in care mi-ar fi placut sa traiesc! Ma bucur ca gatesti frantuzeste si ne inveti si pe noi cele interesate. Iubesc bucataria franceza! Ca sa nu fiu plictisitoare, inchei si-ti doresc toate cele bune!
Multumesc Silvia, eu am fost acum 2 saptamani, deci am avut sansa sa-l vad fara multi turisti si fotografiile pe care le-am facut, au fost numai muntele, cladirila si natura. Eu am mancat clatite de sarazin, una din specialitatile locale, dar vroiam sa gust la omleta de Mme Poulard. Voi incerca sa o fac acasa. Sincera sa fiu, este bine sa locuiesti unde te simti bine, aici s-a nascut sotul meu si baiatul meu, dar de multe ori gasesc dificil, imi plisesc prietenii si multe altele care nu pot fi exprimate. Prima oara, cand am fost la Paris, intrarea in oras cu banlieul, nu mi-au placut...
In 2008 am fost si eu la Mont-Saint-Michel. Ceva ce nu se poate exprima in cuvinte. Am fost fascinata de tot ceea ce am vazut. De fapt concediul facut pe Valea Loarei a fost fascinat, iar Mont-Saint-Michel a fost cireasa de pe tort.
Trimiteți un comentariu