Nu cunosteam gustul si ce va da o supa din frunzele ridichilor. Am sadit in gradina ridichi si cum in plus sant bio, am incercat acest tip de reteta. Am utilizat ca si baza, legumele traditionale (cartofi, morcovi si ceapa), legume care nu au gust foarte marcat, ca si telina. Spre surprinderea mea, mi-a placut, are un gust fin si subtil. Cand am vazut ca frunzele se pierd printre celelalte legume, credeam ca nu voi obtine o crema de culoare verde, dar dupa mixare, a fost ok.
Ingrediente (pentru 3 persoane):
- 2 morcovi curatati si taiati in bucatele
- 1 ceapa tocata marunt
- 2 maini de frunze de ridichi
- 1 cu Magii cu gust de pasare
- cateva ridichi pentru decor
- 4 linguri de ulei
- 4 linguri de smantana
Puneti la incalzit uleiul intr-o oala, adaugati morcovii, ceapa si cartofii curatati si taiati. Lasati sa se prajeasca timp de 5 minute, amestecati des, astfel vor elimina apa de vegetatie.
Adaugati frunzele spalate si curatate de ridichi, lasti sa se reduca volumul lor, dupa care adaugati apa, astfel incat sa acoperiti legumele si cubul Magii.
Acoperiti si lasati sa fiarba inca 20 minute, dupa care le mixati si adaugati smantana.
Pentru decor, am taiat in feliute subtiri cu un econom, cateva ridichi...
Mi-a iesit 2 boluri, cu o textura consistenta, daca vreti mai lichida, puteti adauga un pic de lapte.
6 comentarii:
eu mananc frunzele tinere, ca pe salata verde. sunt fine.
despre comentarii... nu te mai supara pe rautaciosi! "cine e rau ramane asa"
Dragă ciocolată şi zahăr, îmi place blogul tău, e făţos scris cu şarm al textului iar felurile de mâncare au într-adevăr design inspirat.Felul meu de a găti e cu totul altul, mă bazez pe robusteţea produsului, pe rusticitatea lui, încerc să nu combin mai mult de trei arome dominante şi nu folosesc adjuvante gen maggi, knorr. Dacă eşti interesată, o să scriu câteva reţete de "adjuvanţi naturali". Îmi place la tine în bucătărie şi o să vin mai des.
Acum despre reţetă, poţi folosi pentru astfel de creme şi frunze de gulie sau chiar mai exotic de viţă ori de hrean. Preferata mea e supa cremă de frunze de hrean cu costiţă prăjită deasupra şi crutoane coapre cîn cuptor.
La bună vedere şi toată stima
Uica Mihai.
Am vizitat blogul d-voastra, sant interesata de adjuvantii naturali, nu folosesc inotdeauna acesti adjuvanti artificiali, numai ca vroiam sa fac ceva foarte repede. Nu stiam ca frunzele de hrean sant comestibile, credeam ca sant otravitoare, le folosec ca si comprese cand ma doare capul. Si eu sant nativa din Caras-Severin, dar trebuie sa recunosc, nu cunosc prea bine toate cuvintele banatenesti, eu am crescut la granita cu sarbii, imi plac aceste regionalisme.
Tocmai, vroiam sa revin pe blog si sa va intreb permisiunea,pentru blogul meu in limba franceza caut retete traditionale romanesti, sant foarte interesata de asa ceva...si binanteles voi da si sursa de unde le-am preluat.
Si in acelasi timp,cum raman romanca cu toate ca traiesc in Franta, caut si articole interesante, pentru a da o alta imagine vis-à-vis de originile mele, dar as vrea ceva pozitiv.
Imi place blogul Uica Mihai, l-am pus pe lista mea si voi urmari toate articolele. Sant de natura foarte curioasa si am gasit lucruri originale.
Multumesc si sper pe curand...
Cristina P
Doamna Cristina, orice vă este de folos vă stă la dispoziţie. Sunt la momentul în care mai plăcut îmi este să dau decât să primesc.
Cu respect UIca
Revin cu un comentariu
Doamna Cristina, chiar nu aţi mâncat niciodată sărmăluţe în foi de hrean?
Nici nu ştiţi ce aţi pierdut
Uica
Nu stiam ca putem gati cu foile de hrean si nu am mancat decat radacina, voi incerca anul asta. In gradina foile incep sa apara. M-ati trezit curiozitatea...
Multumesc
Cristina P
Trimiteți un comentariu